Era o dimineață de primăvară în care blândul soare intra pe fereastră și își așeza razele pe chipul puștiului de 10 ani. Un puști schilod cu păr des și ochii ștrengari, pentru că nu știai de-s verzi sau căprui. Un puști care avea o listă plină de vise...dar la care să viseze mai întâi?
Un mare împărat și-a strâns într-o dimineață de primăvară toate gărzile și toate slugile. Într-o sală mare decorată cu pânze fine și oglinzi de cristal i-a așezat pe jos și s-a pus în mijlocul lor. „Am să vă învăț astăzi o lecție foarte importantă” le-a spus și le-a ordonat unor slugi să aducă un vas mare, 3 pietroaie și mult nisip. „Umpleți vasul cu nisip” le-a spus împăratul gărzilor, iar gărzile au executat. „Mai puteți pune pietrele în vasul ăsta plin cu nisip? Nu mai puteți, pentru că este plin.” Gărzile și slugile se uitau mirate pentru că nu înțelegeau ce anume vrea marele împărat să explice. „Scoateți nisipul!” Cum ordinele sunt ordine gărzile au întors vasul și l-au golit de nisip. „Iar acum puneți cele 3 pietroaie în vas!” ....„ Mai e loc și de nisip?” a întrebat împăratul. „Da împărăția ta!”. „Vedeți? acest vas mare este viața voastră, pietrele sunt lucrurile mari pe care puteți să le faceți, iar nisipul reprezintă lucrurile mărunte. Dacă vă umpleți viața cu lucruri mărunte nu va mai fi loc pentru lucrurile mari, în schimb dacă vă ocupați mai întâi de lucrurile mari, veți mai găsi loc și pentru lucruri mărunte...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu