luni, 22 august 2011

Recomandare: O dicţie bună înseamnă o impresie bună

Până să ajung să învăţ ce înseamnă radio nu puneam mare preţ pe exerciţiile de dicţie. Credeam că vorbesc corect şi că orice om cu care port o conversaţie va înţelege ce am de spus. Total greşit!!!

Ajuns la Şcoala Radio, organizată la mine la facultate, am cunoscut-o pe Carmen Ivanov, redactor-şef al departamentului de ştiri City FM şi totodată trainer de dicţie. Trebuie să recunosc că pe atunci aveam o mare frică de microfon şi de vorbitul în public. Carmen m-a făcut să realizez cât de important este ca atunci când transmiţi un mesaj, chiar şi când e vorba de un simplu dialog, acel mesaj să fie înţeles în proporţie de 100%. Tot ea mi-a arătat că vorbirea corectă nu ţine de talent, ci de exerciţiu, şi totodată ea m-a făcut să am încredere în mine atunci când vorbesc.

Carmen Ivanov este un Lionel Logue( The King's Speech) al României.

Poate că voi credeţi că dicţia este importantă doar la televizor şi radio dar trebuie să ştiţi ca nu este aşa. O dicţie bună lasă o impresie bună (şi asta mai ales când vorbiţi cu o persoană de la care vă interesează să obţineţi ceva). 


De aceea m-am gândit să vă recomand cursurile de dicţie care vor începe din 12 septembrie, unde vă veţi putea perfecţiona vorbirea împreună cu Carmen.



Pachetul de Training conține:
- Participarea la lucrările trainingului
- Suporturi de curs in format text integral
- Diplomă de participare

Tematica trainingului:
1. Introducere în studiul dicţiei. Starea teoretică a sunetului. Conceptul de sunet
2. Poziţia corpului. Exerciţii de repiraţie. Exerciții de încălzire pentru vorbitor. Legile frazării
3. Ritmul.Volumul Vocii. Respiraţia pe ultima literă
4. Optimizarea mecanismelor de articulaţie a sunetelor:
Exerciții pentru corectarea vocalei „e”
Exerciții pentru diftongul „ea”
Exerciții pentru consoanele „s, z” în final de cuvânt
Exerciții pentru consoana „s”
Exerciții pentru terminaţia „zi”
Exerciții pentru consoanele „t-d” final
Exerciții pentru „ce-ge” în final de cuvânt
Exerciții pentru „ ci-gi” în final de cuvânt
Exercitii pentru consoana „l”
Exercitii pentru teminaţiile „ni, li”
Exercitii pentru consoana „r”
Exercitii pentru teminaţia „ri”
5. Exerciţii pentru sunete dentale superioare (T, L, D, R etc.)
6. Exerciții de atenţie pentru citirea în avans
7. Exerciții pentru dificultăţi de articulaţie
8. Exerciţii pentru îmbunătăţirea pronunţiei
9. Introducere în tehnica discursului
Fiecare participant susţine o prezentare la alegere (cu înregistrare audio-video)
Taxa de participare la trainingul Dictie.ro este 199 de Euro/persoană.


Pentru detalii şi înscrieri: 

E-mail: 
dictie@books-exporess.ro, cursuri@dictie.ro

Telefoane:
021 569 72 76
0735 531 939 (Vodafone)
0744 325 215 (Orange)


Despre dictie si importanta sa, la EuropaFM by carmenivanov

Reportaj de ce avem nevoie de dictie by carmenivanov

duminică, 14 august 2011

Lipscani: De la fiţe la şobolani

Am să scriu acum despre un loc care chipurile este un "icon" al Capitalei, despre centrul vechi. Îmi aduc aminte cu groază de perioada în care moda era "cafeaua pe Dorobanţi" şi mai apoi "sucul pe Decebal". Ei bine, din fericire, aceste două "epoci" sunt istorie. Adevăratele afaceri prospere ale patronilor de cafenea se găsesc acum în centrul vechi.

Situată în sectorul 3 al Capitalei, strada Lipscani este o alee pietonală peste care curg sute de ani de istorie românească, care în trecut a însemnat cea mai importantă arteră comercială bucureşteană. Degradarea zonei a început odată cu predarea clădirilor, în anul 1980, oamenilor de etnie romă. După 1990 atmosfera istorică a dispărut în totalitate, centrul vechi fiind, cum îl numeau oamenii, "o ruină".

În prezent, în urma unei restaurări parţiale, zona Lipscani a devenit cel mai "de fiţă" loc din Bucureşti. Centrul vechi este o mină de aur pentru cei care deţin cafenele, restaurante sau baruri, dar şi pentru acei romi care "te ajută" să parchezi şi "îţi păzesc" maşina (contra unei sume de până la 5 lei, evident). Lipscani-ul ne arată într-un fel paradoxul unei ţări în plină criză, cu un sistem sanitar defect şi un învăţământ bolnav, o ţară în care predomină sărăcia dar totodată o ţară plină de oameni pentru care a fi văzut la o cafenea, contează mai mult decât ce are în frigider. Centrul vechi, pe unde în trecut se plimba Caragiale, este acum populat de blonde cu silicoane însoţite de bătrânei simpatici cu generoase conturi în bancă. Indiferent de ziua săptămânii, ora 20 este ora la care toată lumea îşi dă întâlnire pe Lipscani. Dar....

Dar nu pot să mă pun în totalitate într-o poziţie "contra" centrului vechi. Am să recunosc că există şi părţi bune ale acestei "mode". Sunt un client fidel al Lipscani-ului şi pot numi cel puţin 5 locuri pe care le îndrăgesc (Vintage, Scarlett, Deko, Bistro Latina şi Brauhaus). Dar locul pe care îl iubesc cu adevărat şi unde îmi place să stau la orice oră este Grand Cafe Van Gogh, o cafenea cu o atmosferă drăguţă atât vara cât şi iarna. Van Gogh este locul unde vei fi mereu întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi unde personalul te va ţine minte dacă vei veni des. Ah, şi lucrul cel mai important....berea nefiltrată. Puţine sunt locurile unde ţi se poate servi o nefiltrată la fel cum ţi se serveşte la Van Gogh. Dar destul cu publicitatea....

Destul cu publicitatea pentru că zona tot rămâne împânzită de acele blonde cu silicoane însoţite de bătrâneii fericiţi sau de bărbaţii "adevăraţi", fără păr în cap dar cu mult pe piept. Şi asta nu e tot. Fiind renovat doar parţial, centrul vechi îşi arată lumina bună doar pe alocuri. Dacă vei avea vreodată curiozitatea să vizitezi fiecare stradă lăturalnică, vei întâlni o atmosferă demnă de "Coşmar pe Elm Street".

vineri, 29 iulie 2011

Lacrimi de coniac

Închide-te în cameră! Trimite-i pe ai tăi la plimbare! Aşazăte pe scaun. Dă boxele la maxim! Dă play! Închide ochii şi simte tot ce auzi!

miercuri, 27 iulie 2011

Prieteni cu beneficii

A cam sosit timpul ca oamenii să realizeze că sexul nu este neapărat o recompensă pe care fetele o oferă bărbaţilor, nici un lucru dependent de cuvântul "relaţie". Sexul este o plăcere şi în acelaşi timp o nevoie pe care ar trebui să nu o mai privim ca pe un lucru atât de "condiţionat". Actul sexual poate fi realizat şi fără obligaţii.

"Friends with benefits", o comedie romantică în regia lui Will Gluck se va lansa pe data de 9 septembrie anul acesta.  Filmul îi prezintă pe Justin Timberlake, în rolul lui Dylan, şi pe Mila Kunis, în rolul lui Jamie,  doi tineri, cei mai buni prieteni, care işi petrec cea mai mare parte a timpului liber impreună, şezând pe canapea, consumând bere, vizionând filme la televizor si conversând cu dezinvoltură despre tot soiul de subiecte picante, sau plimbandu-se prin New York şi amuzându-se reciproc pe seama cuplurilor care nu sunt capabile să separe o partidă de sex de bună calitate de o relaţie amoroasă serioasă.

Pretinzând că nu îi înteleg pe oamenii care nu se bucură de beneficiile unei legături strict sexuale, în care sa nu intervină niciun fel de sentimente şi în care cei doi parteneri să nu se implice emoţional şi să nu işi facă speranţe deşarte de viitor, Dylan si Jamie iau decizia de a începe o idilă bazată exclusiv pe latura erotică, fară să strice amiciţia specială dintre ei şi fara să amestece plăcerea fizică cu afecţiunea. La un momentdat unul dintre ei începe să simtă mai mult decât şi-a propus iniţial, dar ideea filmului este în principal "sexul fără obligaţii".

luni, 25 iulie 2011

Argentina anulează meciul de la Bucureşti

   Federaţia Argentiniană de Fotbal a anunţat, pe site-ul sau oficial, că partida amicală cu Romania, de pe 10 august de la National Arena, a fost anulată.

   "Comisia Natională de Selecţie a decis rezilierea inţelegerii cu selectionerul Sergio Batista şi anularea amicalului cu Romania, din luna August",  se precizează pe site-ul oficial al Federaţiei Argentiniene de Fotbal, citat de HotNews.ro

   Deci un mesaj pentru nea' Mircea, Piţi şi Adi Mutu ar fi: "Încercaţi să aduceţi Guatemala în Bucureşti".
Pentru toţi cei care au cumpărat biletele "ieftine": "Ţeapăăăăăă. Nu mai vine Messi."

Motive pentru a pleca din ţară

Chiar dacă mă declar un iubitor al României şi nu aş pleca din ţară, iată două situaţii, care mi s-au întâmplat mie, pentru care orice om normal ar fugi mâncând pământul:

1  Astăzi după prânz, pe la ora 14.30, plecam obosit de la radio CityFM împreună cu două colege. Am destul de repede de semaforul de pe Calea Victoriei, care de regulă durează o veşnicie, şi am coborât în pasaj la Piaţa Victoriei. Ei bine, după cum mulţi ştiţi în pasajul de la Victoriei există un magazin modest lângă patiserie. Nimic anormal până atunci, dar în momentul în care noi am coborât am văzut două femei, una mai "negricioasă" (ca să nu fiu considerat rasist) şi vânzătoarea de la magazin (o femeie trecută de 50 de ani), care se certau în gura mare. De la ceartă şi până la bataie nu a fost decât un pas. Închipuiţi-vă cât de penibil pot arăta două femei care se ceartă. Adică o înţeleg pe cea "negricioasă" dar şi doamna de peste 50 de ani?

Oricum nu asta este ideea. Adevarata peripeţie s-a petrecut când eu, scârbit de toţi bărbaţii care se uitau ca proştii si nu reacţionau, am intervenit să calmez cele două femei şi m-am poziţionat între ele. Am încercat mai întâi la cea "negricioasă"  şi i-am spus "Terminaţi vă rog!" deşi ştiam că îmi alesesem prost persoana şi nu am să reuşesc. M-am întors vizibil dezamagit şi am ţinut-o pe cealaltă să nu mai sară în spatele meu. I-am spus şi ei "Terminaţi vă rog!" şi iar am fost dezamăgit. Din spatele meu am auzit-o pe "negricioasă" spunând o înjurătură pe care in mod normal nu aş scrie-o, dar pentru că este esenţială povestirii......."Spăla-m-ai la pizdă!" a exclamat "negricioasa".

Acesta nu este punctul culminant. Momentul cel mai important şi totodată motivul pentru care se poate pleca din ţară, îl constituie cel în care "negricioasa", vrând să o scuipe pe vânzătoare, m-a scuipat pe mine. Pe spate....foarte frumos! Aşa că aveţi grijă ce decizii luaţi. Ori sunteţi o persoană indiferentă care preferă să privească de pe margine, cu tricoul curat, fie sunteţi curajoşi si vă scuipă pe curaj.

2  Al doilea motiv este Poşta Română, cea mai proastă instituţie publică din România. Acolo nu te poţi duce şi totul să funcţioneze perfect. Acolo mereu se strică ceva. Acum 10 ani am fost pentru prima dată la Poştă cu o nevoie. De atunci şi până acum, peste 10 ani, nu a existat o dată să merg la vreo sucursală şi să nu aştept cel puţin 30 de minute. Asta în condiţiile în care în faţa mea nu au fost niciodată mai mult de 3 persoane.